Despre iubire...

Iubire...cuvant obscur, ambiguu, o motaiala primavaratica, fara sens, dezaxat. Iubirile portretizate de autori consacrati, poeti marginali, artisti cutremuratori, influenteaza percutarile si stereotipurile etern prezente in societatea noastra in continua expansiune. Legaturile bolnavicioase creionate de controversatul Nabokov, "Iubirea- o intalnire intre doua salive... Toate sentimentele isi trag absolutul din mizeria glandelor."...apogeul sentimentelor umane precum au fost creionate de Cioran, promovarea respingerii logicii in fata iubirii de catre Balzac ("Cu cat judeci mai mult, cu atat iubesti mai putin."), si reciproctiatea unei relatii si conexiuni amoroase precum a fost sublinata de Seneca ("Daca vrei sa fii iubit, iubeste!").

Pana la urma, la ce se refera iubirea? Este pur si simplu o impletire a primoridalitatii, a mediocritatii umane cu imaginatia? Daca este cu adevarat pur si simplu o manifestare creativa, cladita cu ajutorul eternelor posibilitati cognitive a elementului uman, nu suntem toti artisti? Ne prelingem cu totii printre sifonari anoste, trec ani, trec minute, trec secunde, iar noi ne ascundem in spatele unor cuvinte doar de dragul de a spune ca am iubit, ca iubim si ca acest lucru este etern.

Am parcurs atata timp, atatea veacuri, secole, fractiuni de secunde si morbide gradatii pentru a ajunge in aceasta despicatura, aceasta strada inchisa...iubirea a ajuns un model mediocru al manifestarii umane. Stanjenitor este ca am ajuns sa ne alegem modelele afective din cantecele de duzina, clonate si trase prin masina de tocat, de pe afise, filme de lunga durata cu doua actrite invaluite de sarmul prostesc si satiric al "doamnei" de mana a doua, de saruturi lungi si pasionale, plimbari la lumina lunii, cand de fapt probabil iubirea nu este mulsa in asemenea hal. De ce nu ne oprim, ne formatam, ca sa ne mentinem in tendinte cu evolutia tehnologica, si stergem toate cliseurile hollywoodiene de tragica degradare? Dragi tovarasi, amanti naivi, impietriti si atrofiati de greselile melodramatice umane, de ce nu ne rezumam la primitvele sentimente si in loc ne alaturam acestei armate de nefasti macinati? Iubitit! Iubiti cu adevarat materia, aura fiintelor ce va inconjoara, pielea fina ce se iveste de sub un material vaporos in toiul verii, iubiti micile daruri, tasaturi umane, in loc de texturi, de pixeli si role de film....iubiti intelectul...incercati...

Cu multa iubire,

Trotsky