Complexul lui Oedip

Voi vedeti ce vad si eu? Voi observati freamatele maligne si infioratoare a vastei intinderi ce se prelinge de sub noi, in care ne percutam existenta si ne deslusim "menirile"? Ati ajuns sa va picure sange impur pe varful limbii precum acidul? Nu va simtiti sufocati de toate mamele acestea surogate ce isi imping norocul pe piscurile nevrozelor cotidiene? Media transforma realitatea in S.F. ... dragul nostru Kafka, unde ai disparut? Totul s-a metamorfozat intr-un roman siropos de-al-de Sandra Brown, un amalgam infectat de vaporii mediocritatii si de standarde de maidan.

Mergand pe strazi, ce puteti deslusi printre lianele de nox si catacombele infloritoare ale creaturilor subterane? Eu vad un copil mofturos, o capusa insetata, viciata, o lipitoare melodramatica, ce traieste in lumina neoanelor. S-a lipit de mama noastra, de patrie, de matca naiva, inocenta si gingasa. Ne-am transformat intr-un "eu" impotent, ne sufocam reciproc prin ignoranta, scarba, monotonie, si indiferenta.

Sufar de egoism, sunt un calic, un insomniac sedat de dorinta, de ardoare. O vreau numai pentru mine, as vrea sa fie numai a mea. M-as abate de la poteca asta serpuitoare daca as sti ca are vreun rost...insa tot ce vreau este sa cad in bratele protectoare a provenientei mele, a Fuhrerului meu sentimental, a creatiei ce m-a impletit pe mine...a noastra tara...al meu stirb camarad...

Al vostru,

Trotsky